Oferim prea putin si cerem prea mult

As incepe prin a spune ca simtim prea mult si aratam prea putin. Ceea ce denota ca nu este in aria noastra de interes ceea ce aratam.

oferim-putin-cerem-mult

Sursa poza: msw.usc.edu

Ne plangem ca oferim prea mult, dar in urma actiunilor noastre nu lasam nimic. Insa, spunem si credem ca am facut „prea mult” si sustinem ca ceilalti fac „prea putin”.
Cuvantul „prea” folosit atat de des, are proprietatea de a arata caracteristica unei actiuni, a unei insusiri sau a unei stari, indicand totodata si imprejurarea in care are loc actiunea.

Este suparator cand auzi spunandu-se: eu sunt „prea bun”, este „prea greu”, „prea tarziu” sau si mai enervant: este „prea putin”. Ma intreb care este mai des folosit: „prea mult” sau „prea putin”? Cert este ca folosirea acestui „prea” ma duce cu gandul la instabilitate, dezechilibru, frustrare.

Degeaba esti echilibrat in ceea ce simti, daca ceea ce faci produce un dezechilibru la nivelul existentei tale. Omul trebuie sa evolueze in acelasi timp si in aceeasi directie in care o iau simturile lui si trebuie sa se autocunoasca, sa-si defineasca eul interior pentru a-si gasi calea spre echilibru.

Echilibrul interior ne face mai stapani pe noi insine, mai siguri de ceea ce suntem, vrem si ne lasa sa ne acceptam defectele si dezamagirile, fara a gasi scuze prea… Nici macar nu stim ce vrem si ce cautam, suntem debusolati si de aceea ne oprim in acelasi punct.

Folosim prea multe cuvinte care se regasesc in prea putine fapte. Cautam oameni dar nu ne-am gasit nici macar pe noi insine. Starea de „prea” intervine intr-un exces de sentimente si trairi sau in lipsa exagerata a acestora. Dezechilibrul este ceea ce ne caracterizeaza tot mai des. Suntem prea obositi, tracasati si nemultumiti. Toate acestea sunt, pentru organism, atacuri prea puternice.

Din pacate, lumea in care traim este departe de a fi perfecta. Ar fi prea perfect sa fie perfecta!

Lasă un răspuns